De ce ne concentrăm doar asupra știrilor și vocilor care ne susțin părerile? Radu Atanasiu, profesor de gândire critică, afirmă că sentimentul de apartenență ne-a oferit mult timp siguranță, dar atunci când „sunt de-ai lui” devine prioritar față de gândirea critică, ne pierdem capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu și devenim prizonieri ai unei identități politice sau ideologice.
„Cum supraviețuim?” este o emisiune video care explorează psihologia vieții într-o lume în criză. Cum ne influențează crizele gândirea, emoțiile și modul în care trăim? Cum ne afectează instabilitatea politică, polarizarea, conflictele, dezinformarea și nesiguranța economică? Fiecare episod, realizat de Adriana Nedelea în colaborare cu specialiști din diverse domenii, oferă explicații și soluții pentru a înțelege mai bine realitatea contemporană. Emisiunea va începe sâmbătă, 19 septembrie, pe SpotMedia.ro și pe canalul YouTube SpotMedia.ro.
Informație sau confirmare?
Radu Atanasiu, decan asociat la Bucharest International School of Management, subliniază că atunci când ne uităm constant la aceleași canale de știri și urmărim aceleași opinii, avem senzația că ne informăm. De fapt, căutăm adesea confirmarea unor idei deja stabilite și un sentiment de confort că grupul nostru percepe corect realitatea.
„Lumea nu se duce acolo ca să afle. O mare parte dintre cei care se uită la televiziunile de știri se uită ca să-și confirme ceea ce credeau deja și ca să-și lipească mai tare eticheta de apartenență la acel fel de gândire. Te duci ca să-ți confirmi că ești deștept: «Uite, așa este! Ceilalți sunt niște tâmpiți și niște răuvoitori».”
În acest mod, fiecare tabără din societate ajunge să considere cealaltă fie ignorantă, fie răuvoitoare, iar curiozitatea față de motivele și valorile celorlalți dispare.
Pierderea perspectivei
Repetarea confirmării ne limitează viziunea. Nu mai observăm informațiile care contrazic convingerile noastre și nu mai putem înțelege realitatea din perspectiva altora.
„Ce se întâmplă când urmărești doar să ți se confirme ceea ce ai deja, ceea ce știi deja, opinia pe care o ai deja, sau când mergi numai pe apartenență și identitate de grup? Se întâmplă că nu gândești critic și îți pierzi, la un moment dat, vederea panoramică. Nu înțelegi jumătate din lumea în care trăiești.”
Acest mecanism are rădăcini adânci. În comunitățile mici, apartenența la familie și la localitate aducea protecție. Identitatea „eu sunt de-ai lui cutare” avea o funcție practică. Problema apare atunci când acest reflex este transferat fără discernământ către ideologii, partide sau candidați.
De la familie la partid
Atunci când identitatea politică devine dominantă, nu mai punem întrebarea dacă o idee este corectă, ci dacă provine din partea „noastră”. Critica liderului preferat este percepută ca un atac personal, iar argumentele opoziției sunt respinse fără a fi analizate.
„Apartenența la satul tău sau la familia ta din sat era ceea ce îți asigura bunăstarea și siguranța. Din păcate, acum aceste mecanisme s-au mutat: «eu sunt de-ai acestei ideologii», «eu sunt de-ai acestui președinte de partid sau candidat». Ajungi să te definești prin «de-ai cui ești». Nu știu dacă acești «de-ai lui» merită apartenența oamenilor la ei.”
A gândi critic înseamnă, pe scurt, să gândești cu propriul cap, ceea ce implică uneori îndoiala față de convingerile tale și chiar față de persoana pe care o admiri sau pe care ai votat-o.
Întrebarea esențială pe care trebuie să ne-o punem este: „Pe ce te bazezi?”
Atanasiu face referire la ticul verbal al lui Cocoșilă din „Moromeții” – „Pe ce te bazezi?” – ca un filtru interior. Înainte de a repeta o afirmație, ar trebui să ne întrebăm care sunt dovezile, ce presupuneri facem și ce informații ar putea contrazice concluzia.
„Cred că era Cocoșilă, în «Moromeții», cel care avea ticul verbal «Pe ce te bazezi?». Mi-aș dori să avem un mic Cocoșilă în cap care, de fiecare dată când ne spunem nouă înșine ceva sau îi spunem copilului ori nepotului nostru, să întrebe: «Pe ce te bazezi? Ia să vedem dacă este chiar așa».”
Exercițiul nu ne obligă să renunțăm la identitate sau la cei în care avem încredere, ci doar să nu le cedăm dreptul de a gândi în locul nostru.
Eliberarea de etichete
Orice etichetă rigidă ne determină să reacționăm conform rolului pe care ni l-am asumat. Bicicliștii îi percep pe șoferi ca pe un pericol; șoferii îi văd pe bicicliști ca pe niște inconștienți; pietonii simt că toți ceilalți îi amenință. Perspectiva se schimbă în funcție de poziție, dar fiecare uită acest lucru când se identifică exclusiv cu propriul grup.
„De fiecare dată când sunt pe bicicletă, pietonii mi se par niște găini căpiate, iar șoferii niște criminali. Când sunt cu mașina, bicicliștii mi se par niște kamikaze, iar când sunt pieton mi se pare că toți ceilalți vor să mă omoare. Așa suntem structurați în cap. Orice fel de etichetă pusă pe identitate te face să acționezi în următoarea situație ca fiind «ăla». Nu mai gândești situația.”
Eliminarea etichetelor nu șterge diferențele, ci ne permite să vedem persoana din fața noastră ca un individ, nu doar ca un reprezentant al unei categorii pe care am decis deja să o judecăm.
Gândirea proprie nu înseamnă neîncredere
La polul opus al supunerii față de grup se află scepticismul extrem: convingerea că toate instituțiile mint și că toată autoritatea este ostilă. Aceasta nu reprezintă o gândire critică.
„Gândirea critică este o abilitate ce trebuie dezvoltată, nu doar prin educație formală. Este esențial să ne cultivăm capacitatea de a gândi cu propriul cap și să ne întrebăm din când în când dacă nu cumva vorbește identitatea din noi sau antagonismul din noi. Dar există și extrema scepticismului, în care nu mai crezi nimic din ceea ce spune nimeni.”
Profesorul subliniază că este nevoie de un echilibru între încredere și îndoială, să cerem dovezi și să căutăm contraargumente, dar să acceptăm totodată că lumea este mai complexă decât simpla divizare între bine și rău.
Urmărește ediția integrală „Cum supraviețuim” pe YouTube SpotMedia.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/de-ai-cui-esti-radu-atanasiu-cand-gandesti-cu-mintea-tribului-pierzi-jumatate-din-lumea-in-care-traiesti
Sursa foto: Inquam Photos
